9 mai 2010

Speranta

Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.
- Octavian Paler

3 comentarii:

  1. Frumoasa poezia! Asa se numeste, "Speranta"?

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim: poezia se numeste Perplexitate; eu am ales sa-mi denumesc postarea Speranta, pentru ca mi s-a parut mie sugestiv acest titlu

    RăspundețiȘtergere
  3. @anonim: ”Sunt drumuri ce ne caută demult. Si-ajung la noi cand noi suntem plecati. În cautarea lor pe alte drumuri ” (O.Paler – Definita nenorocului).

    RăspundețiȘtergere