Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste ele ce-i slujesc pe ei.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
E greu cu noi femeile in viata
Dar este imposibil fara noi...
Adrian Paunescu
O poezie dureros de adevarata :(...
RăspundețiȘtergereMda...dar suntem totusi "veriga firului de ata/ In fiecare lant facut din doi"...iar ultimul vers ne razbuna...
RăspundețiȘtergereO seara buna, Ninule!
Si fara dibacia mainilor noastre(ale tale in special) lumea n-ar mai fi atat de frumoasa!
RăspundețiȘtergereAi lucruri tare frumoase!
Angi,mii de multumiri pentru cuvintele frumoase!
RăspundețiȘtergereSe spune ca o mama care avea un baietel de cativa anisori, care incepuse deja sa faca si el lucruri nu prea insemnate prin gospodarie, la un moment dat isi cere si el drepturile pentru activitatile care considera el ca merita sa fie compensat, si lasa o lista sub farfuria de unde tocmai terminase de mancat: 5 lei facut curatenie in dormitor, 2 lei adus apa, 3 lei adus lemne si facut focul,.... . Mama dupa ce citeste, ii lasa si ea un bilet: Pentru spalat 0 lei, pentru gatit 0 lei, pentru curatenie 0 lei, ... Cam asa cu mamele noastre...
RăspundețiȘtergerefrumoasa poezie si adevarata
RăspundețiȘtergere