Nu stiu daca ii este locul pe aici, dar vreau sa postez una din poeziile mele preferate. O recitesc in momentele mai putin faste din viata mea, si observ ca ii face bine sufletului meu...
N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(Radu Gyr)
minunata! e si preferata mea!
RăspundețiȘtergereSi cat adevar in versurile ei...adevar dureros, dar datator de speranta
RăspundețiȘtergerecuvinte rupte din viata...doar cand simti poti scrie asa ceva...
RăspundețiȘtergereimi place mult...