6 martie 2010

POEZIE

Nu stiu daca ii este locul pe aici, dar vreau sa postez una din poeziile mele preferate. O recitesc in momentele mai putin faste din viata mea, si observ ca ii face bine sufletului meu...



N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.

(Radu Gyr)

3 comentarii:

  1. Si cat adevar in versurile ei...adevar dureros, dar datator de speranta

    RăspundețiȘtergere
  2. cuvinte rupte din viata...doar cand simti poti scrie asa ceva...
    imi place mult...

    RăspundețiȘtergere