despre amintiri

M-am hotarat sa raspund invitatiei lui Carmen si sa descriu ce momente din viata mea as vrea sa vizitez, daca as avea o masina a timpului. Si am inceput sa navighez printre amintiri.
"Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui." Gustave Flaubert

Dar am avut un soc: amintirile mele placute, putine cate sunt ele, nu vor sa iasa la iveala asa, la comanda. Da, exista si sunt hrana pentru prezent. Dar nu le pot comanda.
Daca as avea o masina a timpului, m-as duce inapoi 21 de ani si as schimba acel moment, intamplarea nefericita care mi-a influentat toata viata mea ulterioara. As sterge ziua aceea din calendar.


Carmen, imi pare rau, dar nu am crezut ca mi-e atat de greu sa raspund la provocare.


"Amintiri...imaginile halucinante şi trecătoare ale propriei vieţi. Tot ce-ţi rămâne atunci când nu-ţi mai rămâne nimic. Tot ceea ce vrei atunci când nu mai vrei nimic, şi totodată ceea ce primeşti atunci când nu mai primeşti nimic. Cadre disparate, momente pierdute în timp, regăsite doar în memoria personală. E prea târziu să mai schimbi ceva, dar amintirea rămâne. Amintirea e o marcă de neşters despre ceea ce ai făcut. Amintirea e pedeapsa pentru lucrurile pe care le regreţi, şi e mângâierea pentru lucrurile care regreţi că s-au terminat. Sunete scoase pentru prima oară, emoţii nebănuite, culori amestecate cu frânturi de conversaţie...etape care nu se mai repetă, momente care nu se mai întorc, speranţe care încă te bântuie. Momente pierdute în timp, visuri eşuate pe ţărmurile dorinţei, cuvinte nespuse...deziluzie. Amintirile te ţin în viaţă în astfel de momente. Amintirile rămân pentru totdeauna, dacă ai noroc. Amintirile te trag de mânecă în cele mai nepotrivite situaţii, cu glasul lor de bunică înţeleaptă: "Mai ştii cum era când...?" Amintirile creează comparaţii, amintirile creează visuri, speranţe noi, dorinţe mai puternice decât tine. Amintirile nu ţin de cald sau de foame, dar ţin de singurătate. Doar aminteşte-ţi cum era! Şi pentru un moment vei fi acolo, în trecut, exact ca atunci, sau poate mai matură, şi vei spune: "Ce frumos a fost!"(sursa text)


"Si stii dintr-o data: acesta a fost.
Si te ridici si-n fata vezi spaima,
figura si taina
unor ani ce-au trecut."
Rainer Maria Rilke